„Aceea era anomalia din sistemul tău”, spune Giselle când ne întoarcem la bază. Se așază lângă mine și mă ia de mână. Lupii se uită la mine de parcă mi-ar fi crescut un al doilea cap pe umeri.

Mă simt brusc obosită. Stau aici nevrând nimic altceva decât să dorm pentru următorii doi ani. Nu mă pot opri din a derula în minte tot ce mi s-a întâmplat în spitalul ăla. Îi amintesc fața la fel de limpede