Nu știu cum respir.

Poate că nu o fac. Poate că e doar memorie musculară, ca și cum aș dansa o coregrafie pe care am făcut-o de o mie de ori. Pas, întoarcere, salt — inspiră, expiră, prefă-te că nu te doare nimic.

Dar mă doare totul.

Slammer trage pe aleea lui Jaxon, motorul țăcănind ușor după ce-l oprește. Se întoarce spre mine încet, cu ochii îngreunați de ceva ce nu vreau să numesc — ceva prea