N-o întreb dacă vrea să iasă în oraș.

Îi spun.

Nu pentru că aș fi autoritar — nu cu ea. Ci pentru că știu că are nevoie de asta. Are nevoie de ceva normal. Ceva care să nu aibă gust de aer de spital și adrenalină. Așa că îi spun, blând, dar ferm. Îi dau spațiu să se schimbe. Și când iese din camera mea în acel hanorac supradimensionat și colanți, arătând de parcă n-ar fi dormit azi-noapte, deși șt