Ușa se deschide violent, ca o explozie.

Și Jaxon pășește dincolo de ea.

Nu, nu pășește. Avansează pe furiș. De parcă își urmărește prada.

E o umbră neagră și e ceva monstruos în felul în care se mișcă. Genul de lucru de care coșmarurile încearcă să fugă. Dar când ochii lui se opresc asupra mea — părăsită pe podea, cu un bărbat fixându-mi corpul cu jumătate din greutatea sa, altul ținându-mi un pis