În secunda în care Evie dispare prin spate, zgomotul se stinge.

Nu cu adevărat. Nu în încăpere.

Ci în mine.

Tot ce contează iese pe ușa aia din spate cu Slammer — și jur pe Dumnezeu, dacă măcar unul singur dintre nenorociții ăștia o urmărește, am să redecorez locul ăsta cu sângele lor.

Șacalii se împrăștie acum. Ca putregaiul. Coate pe mese, bocanci ridicați pe scaune care nu-s ale lor. Se poartă