Suntem aici de douăzeci de minute și sunt deja o pacoste.

Nu intenționat, evident. Am vrut să ajut. Dar aparent, „asamblarea mobilierului” necesită mai mult decât să citești instrucțiunile cu voce tare, pe un ton dramatic, și să-i pasezi șuruburi de parcă aș fi la o emisiune culinară.

— Evie, zice Jaxon, aruncându-mi o privire din locul în care e ghemuit deasupra unei comode pe jumătate construite