E aproape două dimineața și n-am dormit.

Stau întins în vechiul meu pat, în vechea mea cameră, înconjurat de pereți care nu s-au schimbat deloc de ultima oară când i-am văzut. Evident. E o crăpătură în tavan la care obișnuiam să mă holbez în nopți albe ca asta — pe vremea când credeam că cea mai mare durere era să fiu dat afară din Marină pentru că mai mult de jumătate din echipa mea a sărit în ae