Jaxon stă între picioarele mele, șoldurile lui atingându-mi interiorul genunchilor și, deși eu stau pe capota mașinii lui, tot nu ajung la nivelul ochilor săi. Fruntea mea este la nivelul pieptului său, chiar în dreptul porțiunii curate a tricoului său alb, iar căldura pe care o radiază îmi face respirația greoaie.

Continuu să-mi spun să nu plâng.

Nu plânge. Nu plânge.

Sunt zile întregi de când se