Să stau la acest separeu circular supraaglomerat cu o grămadă de oameni pe care nu-i cunosc este probabil ultimul lucru pe care aș vrea să-l fac în acest moment.

Dar iată-mă, cu brațele încrucișate la piept, cu spatele presat strâns de pielea uzată, numărând secundele până voi putea să o șterg naibii de aici.

Pentru că a trebuit să fiu un nenorocit de idiot.

A trebuit să vreau să-i dau să mănânce