LORCAN

UN AN MAI TÂRZIU

Soarele apunea peste Theria.

Stăteam pe balconul palatului, cu mâinile sprijinite de balustrada rece de piatră, cu ochii ațintiți spre orizont. Cerul era pictat în nuanțe de auriu și purpuriu, norii fiind brăzdați de culorile unei zile care se stingea. Sub mine, orașul se întindea în toată frumusețea lui haotică: acoperișuri și turle, străzi șerpuite și piețe pline de viață