VESPER

Focul pe care l-am făcut a ars până aproape de a se stinge. Rhygar era plecat de mult timp; ziua lăsase loc nopții.

Stăteam pe nisip lângă Lorcan, capul lui odihnindu-se în poala mea, respirația fiindu-i superficială, dar constantă. Rana de pe coasta lui încetase să mai sângereze, datorită magiei pe care o turnasem în el, dar era încă slăbit. Era departe de a fi vindecat complet.

Oceanul