LORCAN

O săptămână de vindecare, odihnă forțată și stat în pat nefăcând absolut nimic.

O săptămână în care am privit cum pereții se strâng în jurul meu.

Corpul meu se refăcuse mai repede decât anticipaseră medicii. Magia mea, care fusese odată secătuită, accelerase procesul. Arsurile de pe fața mea se estompaseră în cicatrici palide, argintii, semne care aveau să rămână cu mine pentru totdeauna,