LORCAN

Coridoarele se întindeau goale înaintea mea, luminate de flacăra muribundă a torțelor.

La început am mers fără direcție, pur și simplu mișcându-mă, punând doar un picior în fața celuilalt, încercând să scap de amintirea gurii ei peste a mea.

Nu a funcționat.

Vesper.

Numele ei se repeta în craniul meu ca un blestem. Felul în care se uitase la mine când a spus atunci încetează să mă mai prote