VESPER

M-am trezit orbită de o lumină puternică.

Pentru o clipă, am crezut că mă întorsesem în camera mea.

Am clipit lent.

Un tavan alb, o încăpere albă și curată.

Mirosul vag de ierburi aromatice.

Murmurul liniștit al unor voci dincolo de o perdea.

Infirmeria.

De ce?

Mi-am împreunat sprâncenele.

— Ce...?

Vocea mi-a ieșit răgușită, străină.

Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era... Penelope.

Stăt