VESPER

Îmi pare rău. Cuvintele mi-au părăsit buzele ca un simplu murmur, abia dacă s-au auzit.

Lorcan nu s-a mișcat.

Lumina lunii se revărsa peste pat, transformând așternuturile încurcate în argint. Brațul îi stătea întins peste locul în care fusesem eu cu doar câteva clipe în urmă, cu degetele ușor curbate, de parcă m-ar fi ținut încă.

M-am forțat să nu-l privesc prea mult.

Dacă aș fi făcut-o, s