Lukas

Valerie — războinica mea dură și încăpățânată, CEO-ul meu — clipește repetat către mine. O fi ea rănită și obosită, dar acei doi ochi verzi, mari de surpriză, sau poate de neîncredere, sunt superbi.

Acei ochi devin mai calzi, până când ea șoptește: „Știu.”

„Ce?” Ăsta e răspunsul pe care îl primesc? Nicio altă întrebare? Niciun „te iubesc” înflăcărat înapoi?

Întinde mâna spre fața mea, ținând