Roman ocupă scaunul pe care tocmai l-a eliberat Viktor. Poartă o cămașă de mătase descheiată până la jumătatea pieptului, cu lanțuri groase de aur atârnând aproape până la buric. Oricine i-a spus că arată bine diseară a fost fie orb, fie mincinos, fie ambele.

— Roman, îl salut rece, întorcând privirea.

— Nu-mi spune că s-a făcut deja nevăzut? Credeam că Viktor are maniere mai bune de-atât.

— A avu