Îl apuc și îl strâng la piept. „Jace, eu sunt cea care ar trebui să-și ceară iertare. Ar fi trebuit să-mi dau seama ce se întâmpla. Ar fi trebuit să-l împiedic să se folosească de tine, să te trateze așa.” Îmi pun mâinile pe umerii lui și îl împing înapoi doar atât cât să-i pot vedea fața. „Chiar te-a lovit?” Simt că îmi bate inima în gât.

„Uneori,” recunoaște Jace cu o voce stinsă.

Îl trag înapoi