El se împinge în brațele mele câteva secunde, încă zbatându-se în desișul coșmarului său. Trebuie să mă repet întruna până când, în sfârșit, alungă somnul din priviri clipind și se concentrează asupra mea.

"Viktor?" Vocea lui este frântă de teamă, dar acolo e amestecată și puțină ușurare. "S-s-scuze" este al doilea lucru care-i iese pe gură.

"Pentru ce îți ceri scuze?"

Își înfășoară brațele în jur