NORA

Hrrr-psii-hrrr-psii-mimi.

Nu m-am gândit niciodată că voi fi recunoscătoare pentru micul și prostescul sforăit al lui Riley.

Dar chiar acum, îmi dă viață.

Îmi dă speranță.

Îmi dă ceva pe care să mă concentrez în afară de greutatea terifiantă, plină de panică, ce s-a parcat pe pieptul meu și devine din ce în ce mai grea cu fiecare minut.

Îmi verific ceasul. Au trecut douăzeci și două de minute