"Idioată", mormăi pentru mine. "O idioată completă."

Îngheț în momentul în care îi aud pantofii eleganți pe parchetul laminat. Umbra lui cade peste mine și sunt cuprinsă de teama foarte reală că sunt pe cale să-mi pierd sursa de venit.

Te rog, Doamne, nu.

"Poftim."

Mă holbez la paharul cu apă pe care mi-l întinde. "Apă?"

"E de băut. Sau ca să ți-o arunci pe tine — depinde de ce ai mai multă nevoie