Îi țin ușile deschise când ajungem la parter. "Te va aștepta afară."

Mă privește fugar. "Tu nu pleci?"

"Trebuie să mai cobor un etaj. Mașina mea e parcată acolo."

"Oh. Bine." Ezită. "Ne vedem mâine, atunci?"

"Ceva de genul." Mă grăbesc, dar nu sunt un nesimțit. Nu atât de mult încât s-o arunc la propriu din clădire, indiferent cât de mult am nevoie ca ea să plece. Și mai zăbovesc doar parțial pent