Picioarele mă dureau până la os.

Aveam senzația că nu mai rămăsese pic de piele pe ele. Eram sută la sută sigură că nu mai erau altceva decât două bătături uriașe îndesate în pantofi. M-am așezat pe micul și incomodul scaun de birou pe care îl puneau la dispoziția oamenilor lor pentru odihnă. Dar afurisita aia de chestie mă făcea să-mi amorțească posteriorul după 20 de minute.

Sincer, crezusem