Nadia s-a întors de la marea nesfârșită de vehicule blindate, cu pieptul ridicându-i-se sacadat. Briza rece a dimineții nu a ajutat-o deloc să-și calmeze pulsul accelerat. L-a privit fix pe Kaelen. Acesta stătea lângă ușa glisantă de sticlă, imaginea însăși a indiferenței, trecându-și o mână prin părul ciufulit.

„Kaelen”, a început Nadia. Vocea i s-a frânt. A înghițit în sec, forțând cuvintele să