Kaelen:

Mă simțeam ciudat de când fusesem înviat. Era ca și cum trupul ăsta n-ar fi fost al meu. Era ceva, ca un ac mic, care mă înțepa din fundul gâtului, dar nu puteam să înțeleg cu adevărat de ce.

Dar singurul lucru bun care mi se întâmpla era Elara. Cu prezența ei lângă mine, începeam să mă simt mai în largul meu și simțeam o alinare în mediul din jurul meu. Era ca și cum aș fi învățat din nou