Eram la o mică distanță de ei; mașina era parcată într-un loc oarecum ascuns, cu niște tufișuri care ne protejau. Era ca și cum noi eram singurele care îi puteau vedea fără mari bătăi de cap.

Știu că nu ar mai fi trebuit să privesc; ar fi trebuit să pornesc mașina și să plec de acolo, dar voiam să văd mai mult; voiam să văd ce avea de gând să facă cu cadavrul.

Fix ca și cum mi-ar fi citit gânduril