Am tras adânc aer în piept, simțind că-mi pierd mințile. Adică, nu era chiar vina ei; nu ea era cea care ținuse ascunsă o fiică de doisprezece ani. Era Victor, deci era vina lui, nu a ei; era secretul lui de destăinuit.

„Eu... pariez că știai și tu.” M-am întors spre Roman, pentru că amândoi făceau parte dintr-un cult sau ce naiba o fi fost. Roman nu a răspuns, iar eu n-aveam de gând să-l forțez.