Sigur, știam că nu voise să spună la propriu că eram o bombă; era o metaforă, dar una cu atâtea înțelesuri, încât nu puteam desluși ce voia de fapt să zică prin asta.

Planificasem să mai stau și să ascult, dar fix atunci l-am auzit luându-și la revedere și, ca să nu trezesc suspiciuni, m-am întors cu fața spre ușă și m-am prefăcut că abia ce ieșisem, trântind-o destul de tare, ceea ce i-a atras at