R O M A N

Valeria stătea aici, în fața mea, arătând de parcă tocmai văzuse o fantomă.

Puteam să-mi dau seama că încerca din răsputeri să fie puternică; parcă știa deja pentru ce mă aflu aici, căci încrederea pe care o avusese zilele trecute la ea acasă, când am inventat povestea cu mesajul, dispăruse.

Am căutat măcar o fărâmă din ea, dar nimic; în schimb, arăta jalnic, ceea ce pentru o secundă m-a