L-am urmărit în tăcere pe băiat cum închide ușa cu grijă; era ca și cum respirația mi se oprise în gât și mă sufocam ușor.

„Tu ești directorul, nu?” a întrebat el în timp ce făcea pași mici spre mine. Am dat din cap, fiind încă incapabil să vorbesc.

Nu-l privisem atent ultima dată când l-am văzut, dar acum, la dracu', cum de putusem să cred o singură secundă în acele rezultate? Acesta era băiatul