Simțeam că o să mor. Știam că, dacă aș mai fi stat în picioare un pic, aș fi putut chiar să mor, așa că am căzut încet pe podea și mi-am lipit capul de ușă, respirând adânc de multe ori, ignorând lacrimile care îmi curgeau pe obraji.

Am rămas așa, liniștindu-mă, până când am fost, în sfârșit, calmă. Ștergându-mi lacrimile, m-am ridicat și m-am dus la fotoliul din dormitor. Am stat acolo și l-am aș