Toată lumea părea nedumerită, chiar și Sylvia, care acum se holba la mine cu sprâncenele încruntate, de parcă încerca să-și dea seama de ceva.

„Da, și mulțumesc”, am spus, iar Sylvia s-a uitat la Roman înainte să se uite înapoi la mine, în timp ce eu puneam telefonul la loc în furcă.

Mi-am încrucișat picioarele înainte de a băga mâna în poșetă și a scoate o gumă de mestecat.

„M-a lovit, Roman, la