La limita trădării

Arthur ieși din depozitul slab luminat, cu mintea tulburată de un amestec de îndoială și regret. Aerul rece al nopții îl lovi ca un val, dar nu reuși să potolească fierbințeala vinovăției care ardea în el.

Tocmai făcuse un pact cu diavolul, și știa asta. Amintirea chipului arogant al lui Magnus Markov îi stăruia în minte în timp ce mergea spre mașină, fiecare pas fiind mai greu