Am închis ochii, așteptând atingerea buzelor lui, dar nu a mai venit. Câteva secunde mai târziu, și-a sprijinit capul pe umărul meu și a lăsat să-i scape un oftat lung.

"Trebuie să plec", a spus el, ridicându-se de pe canapea.

Poftim?

"Am spus ceva greșit?" am întrebat în timp ce m-am ridicat și eu. Knox a clătinat din cap fără măcar să mă privească și s-a întins spre clanța ușii. "Atunci de ce...