VALERIE

Gwen m-a privit fix o veșnicie, cu mâinile încă încleștate peste ale mele, cu ochii cercetându-mi fața de parcă ar fi căutat ceva de care să se agațe, ceva care să dea sens cuvintelor pe care tocmai le aruncasem în aer între noi.

Tăcerea s-a întins și s-a încolăcit, iar eu îmi simțeam bătăile inimii numărând secundele, până când, în cele din urmă, și-a tras mâinile și s-a lăsat pe spă