VIVIENNE

Încăperea mirosea a whisky scump și a secrete vechi. Am stat pe marginea unui scaun de piele cu ochii pe ușă, numărând minutele.

Au trecut treizeci. Apoi patruzeci. Apoi cincizeci.

Unde dracu' e?

Plătisem două sute de mii doar ca să-i transmit un mesaj. Două sute de mii de dolari pe care îi câștigasem pe spate, în genunchi, în moduri care mă făceau să mă cutremur când mă gândeam