Soarele urcase mai sus până când Roxana a părăsit în sfârșit casa. Aerul era cald, străzile aglomerate, genul de zgomot banal care ar fi trebuit să acopere gândurile ce-i bâzâiau încă în cap. Dar vocea lui Declan stăruia—acel ton profund, atent, de la apelul de dimineață se derula ca o mâncărime pe care nu și-o putea scărpina.

Iritarea îi mai pulsa pe sub piele când a ajuns la cafenea—brută și nel