Tăcerea lui prelungită începu să o neliniștească.

— Mai sunteți acolo, domnule? N-ați leșinat, nu?

— Nu. Kian închise ochii cu oboseală. Sunt epuizat și aș vrea să ațipesc puțin, murmură el.

— Nu! Nu adormiți!

Fata bătu cu disperare în perete ca să-l țină treaz.

— Sunteți grav rănit și s-ar putea să nu vă mai treziți niciodată dacă adormiți!

Lui Kian îi veni să râdă.

Fiind antrenat în cazarmă alăt