{Harper's POV}

La un moment dat, mi-am dat seama că mă plimbam de colo-colo.

Încoace și-ncolo prin sufragerie, de parcă aș fi păzit apartamentul de atacatori invizibili.

M-am oprit brusc în mijlocul camerei și m-am privit în sinea mea. Ce făceam?

Am expirat zgomotos și m-am lăsat să cad pe canapea.

Apartamentul era tăcut. Prea tăcut. Și asta făcea totul și mai rău, pentru că acum nu mai era nimic