CAMILLA

— Nu știu ce să fac.

Acesta a fost primul lucru pe care l-am spus reflexiei mele a doua zi dimineață. Părul îmi era încă umed, cafeaua era deja rece, iar inima nu se oprise din bubuit de când părăsisem camera Biancăi cu o noapte în urmă.

Dormisem în reprize scurte, tresărind la fiecare scârțâit, la fiecare pas pe care mi-l imaginam pe scări. La un moment dat, aș fi jurat că am auzit mișcar