CAMILLA

Aflându-mă în această cameră, simțeam că am uitat cum să respir.

Bianca era tot în fața mea, încadrată de pereții albi, sterili, ai acelei camere ascunse. Și singurul lucru la care mă puteam gândi era că părea prea vie pentru cineva care ar fi trebuit să fie îngropat în pământ.

Ochii ei mari și imploratori ascundeau o privire bântuită care îmi stârnea o greață cumplită, deși nu prea mâncas