CAMILLA

— Doamnă DiRossi?

Ochii mi s-au deschis treptat la auzul sunetului, corpul fiindu-mi greu și nefamiliar pe saltea. Am clipit la tavan câteva secunde înainte de a-mi da seama unde mă aflam — în propriul meu pat.

— Nico? Vocea mea era răgușită și abia audibilă.

Stătea în dreptul ușii, cu o mână sprijinită de toc, cu cealaltă ținând o tavă cu cafea și pâine prăjită. Expresia lui era precaută,