VICTOR

După aceea, a rămas întinsă peste mine, în timp ce mâinile mele se odihneau desfăcute pe fundul ei ferm. Bretonul i se lipise de fruntea transpirată. „Acum vorbim”, a spus ea, când eu nici măcar nu apucasem să-mi recapăt respirația.

„Camilla—”

„Ai promis”, a zis ea, iar privirea ei a oprit orice protest pe care l-aș fi putut avea.

„Așa e.” A așteptat. Să recunosc, să-mi declar vinovăția. „A