Avea dreptate. Dincolo de cuvintele lui, dincolo chiar și de foamea din ochii săi, mirosul său îi trăda profunzimea atracției, pin și cedru suprapuse peste moscul dorinței, neîntinate de decepție.

— Rândul tău, am spus eu, făcând un semn din cap spre scaunul de lângă masa de toaletă. Așază-te. Apoi trebuie să scot agrafele astea înainte să mă înjunghie în somn.

El a zâmbit la auzul acestor cuvinte