~Dorian~

— Ce tocmai s-a întâmplat adineauri? murmur eu, cu vocea sugrumată, inima bubuindu-mi de coaste.

Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu.

Căcat. Căcat. Căcat!

Chiar am — pe bune — am uitat-o. Pe Hazel. Chipul ei, vocea ei, ochii ei... fiecare detaliu dispărut preț de o fracțiune de secundă. Îmi înfing dinții în palmă în timp ce îmi îngrop fața în mâini, cu mintea vâjâindu-mi.

De la a mă preface că