Hazel

Ochii mi se ridică încet spre ai Norei.

Întregul ei corp se înfioară, mâinile zburându-i spre stomac, buzele de-abia rămânându-i nemișcate.

"Nu", respiră Nora, cu vocea frântă.

*

Nici nu știu cum am ajuns aici. Într-o secundă eram în apartament, în următoarea ne poticneam în holul spitalului ca și cum am fi fost aruncate din cer. Creierul meu nu a ținut pasul. Totul pur și simplu… escaladeaz