~Dorian~

Pașii mi se poticnesc pentru o fracțiune de secundă în timp ce amintirea îmi fulgeră prin minte —

~Te rog, nu mă lăsa.

Cuvintele răsună atât de clar încât pare că n-au fost niciodată doar un vis.

Pulsul îmi crește brusc.

Am spus asta cu voce tare aseară?

Rahat.

Îmi forțez trăsăturile să rămână nemișcate, trăgându-mi privirea spre Katerina, care le aruncă zâmbetul ei luminos, exersat.

Kate