~Dorian~

Pășesc pe podium, luminile străpungându-mi ochii, aplauzele răsunându-mi în craniu.

Din nou, îmi doresc să pot fi oriunde în altă parte.

Stau lângă Katerina, cu o expresie încordată și exersată, în timp ce blitz-urile camerelor sclipesc la nesfârșit, de parcă ar încerca să-mi jupoaie pielea de pe mine. Fiecare zâmbet fals pe care sunt obligat să-l ofer astăzi pare o nouă formă de tortură.