Hazel

Capul îmi stă rezemat de marginea patului, greu de epuizare. Bipăitul constant al monitorului mă leagănă undeva între veghe și somn.

Apoi—îl simt mișcându-se, degetele tresărindu-i slab pe cearșafuri.

Mă ridic brusc, clipind ca să alung somnul din ochi, exact la timp ca să văd cum i se deschid pleoapele.

"Dorian…" Vocea îmi iese ca un suspin de ușurare, tremurată, aproape frângându-se. "Te-a