PERSPECTIVA LYSANDREI

„Ce ai de—”

„Distruge piatra,” a tăiat-o el. „Mă ocup eu de el.”

Ochii mi s-au mărit.

Sângera. O puteam simți chiar și prin aerul rece care se repezea peste stâncă. Mâna lui era încă deschisă de la prinderea lamei menite pentru gâtul meu, iar sângele negru împroșcat pe brațul său cu sabia începuse să se usuce în dâre de la tot ce tăiase în drum spre aici. Până și respirația l